- De ce este importantă Mănăstirea Plumbuita?
- Legenda numelui Plumbuita
- Legenda tunelurilor subterane
- Legenda Icoanei Maicii Domnului
- Legenda clopotului de aur
- Legenda referitoare la întemeierea mănăstirii
- Legenda Porții de Lumină
- Legenda izvorului miraculos
- Legenda zidului care s-a autoconstruit
De ce este importantă Mănăstirea Plumbuita?
Mănăstirea Plumbuita este o magnifică mănăstire ortodoxă din România situată în cartierul Colentina din București. Are hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și se află pe un mic deal de pe malul drept al râului Colentina.
Legenda numelui Plumbuita
Potrivit unei legende, numele mănăstirii, „Plumbuita”, provine de la acoperișul original al bisericii, care era din plumb. Se spune că acest acoperiș de plumb a fost donat de un bogat negustor care a vrut să contribuie la construirea lăcașului de cult. Plumbul folosit pentru acoperiș ar fi fost adus tocmai din Italia, de aceea mănăstirea a fost numită „Plumbuita”.
Potrivit unei alte legende, Petru cel Tânăr avea 8 când a preluat tronul Țării Românești, asta înseamnă că părinții săi, doamna Chiajna și tatăl, Mircea Ciobanul luau decizii privind soarta țării. După ce fiul ei, Petru cel Tânăr, a fost înlăturat de pe tron, doamna Chiajna a sigilat cu plumb tot ce se construise până atunci.
O altă legendă spune că Matei Basarab, când a rămas fără ghiulele, ar fi topit acoperișul de plumb al mănăstirii, pentru a face din el muniția necesară.
Legenda tunelurilor subterane
Se spune că sub Mănăstirea Plumbuita există o rețea complexă de tuneluri subterane, care au fost folosite în trecut în scop defensiv sau pentru a ascunde comori și obiecte de valoare în timpul invaziilor și asediilor. Aceste tuneluri ar fi rămășițele unor structuri sau fortificații antice și ar fi fost ținute secrete timp de secole.
Legenda spune că există trei tuneluri legate de Mănăstirea Plumbuita din București. Un tunel duce la Curtea Domnească Veche (în centrul Bucureștiului), altul la Pădurea Andronache, iar al treilea la Biserica Fundenii Doamnei din apropiere.
Legenda Icoanei Maicii Domnului
Există o legendă care spune că icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Plumbuita a plâns cu lacrimi de sânge într-o perioadă de calamitate sau persecuție. Această manifestare miraculoasă ar fi adus alinare și speranță credincioșilor care s-au rugat la icoana Maicii Domnului pentru ocrotire și ajutor.
Legenda clopotului de aur
Se spune că în vechime, în timpul construcției mănăstirii, s-a turnat un clopot de aur pur. Clopotul ar fi fost realizat cu ajutorul unui secret transmis de la maestru la ucenic, dar s-a pierdut în timp și nimeni nu a putut reproduce procesul. Se spune că clopotul de aur ar fi fost ascuns undeva în mănăstire, iar legendele spun că oricine îl va găsi va fi binecuvântat cu bogăție și fericire. Alții spun că acest clopot a fost furat de germani.
O altă versiune a legendei spune că există un clopot de aur care „aruncă limbi de foc” și este paznicul comorilor îngropate sub biserică. O vrăjitoare care locuia în zonă a încercat multă vreme să rupă blestemul clopotului pentru a putea dezgropa comorile. Nu știm dacă a reușit.
Legenda referitoare la întemeierea mănăstirii
Potrivit unei alte legende, Mănăstirea Plumbuita ar fi fost ridicată pe locul în care a fost găsită o icoană a Maicii Domnului îngropată în pământ. Descoperirea acestei icoane ar fi fost considerată un semn divin și s-ar fi decis să se ridice mănăstirea pe acel loc.
Legenda Porții de Lumină
Se spune că la Mănăstirea Plumbuita, există o poartă numită „Poarta Luminii”. Legenda susține că această poartă ar fi fost locul unde a avut loc o minune sau o manifestare divină deosebită, dându-i numele de „Poarta Luminii”.
Legenda izvorului miraculos
Potrivit legendei, în curtea mănăstirii există un izvor miraculos. Se crede că apa din acest izvor are puteri tămăduitoare care pot vindeca diverse afecțiuni. Oamenii care au credință în această putere vin aici să se roage și să bea din izvor, sperând să obțină alinare și tămăduire.
Legenda zidului care s-a autoconstruit
Potrivit unei alte legende, unul din zidurile bisericii de la mănăstire s-a construit singur, peste noapte. Meșterii și călugării implicați în construcție au observat că zidul creștea zi de zi fără nicio intervenție manuală. Această întâmplare supranaturală a fost considerată a fi un semn de binecuvântare divină.