- De ce este Bazilica Sfântul Petru importantă?
- Legenda Cheilor Raiului
- Legenda Sfântului Petru și a Mielului
- Legenda Scărilor Sfinte
- Legenda Crucii lui Constantin
- Piatra pe care a stat Sfântul Petru
- Statuile care vorbesc
- Legenda “Umbrei Sfântului Petru”
- Legenda Clopotului lui Michelangelo
- Piatra cu lacrimile Sfântului Petru
- Leul din marmură
- Coloanele lui Bernini
- Razele lui Michelangelo
- Legenda Sfântului Graal
De ce este Bazilica Sfântul Petru importantă?
Bazilica Sfântul Petru are o istorie impresionantă ce începe cu construcția sa în secolul al IV-lea d.Hr. pe locul unde, tradiția spune, Sfântul Petru a fost martirizat și îngropat. Pe lângă lunga sa istorie, Bazilica Sfântul Petru are câteva legende secrete pe care mulți nu le știu.
Legenda Cheilor Raiului
Una dintre cele mai cunoscute legende este cea a Cheilor Raiului (Keys to Heaven). Conform tradiției catolice, Isus i-a dat lui Sfântul Petru cheile Raiului, conferindu-i autoritatea de a decide cine poate intra în împărăția cerurilor. În Bazilica Sfântul Petru, se spune că cheile sunt reprezentate simbolic în interiorul cupolei și că aceasta este o manifestare a autorității papale.
Legenda Sfântului Petru și a Mielului
Legenda Sfântului Petru și a Mielului este o poveste în tradiția creștină, adesea spusă ca o poveste a intervenției miraculoase și a credinței.
Potrivit legendei, Sfântul Petru, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus Hristos, s-a trezit într-o situație precară în timpul călătoriilor sale propovăduind Evanghelia. După cum spune legenda, Petru călătorea printr-o regiune afectată de foamete și greutăți. Luptându-se să găsească mâncare, Petru s-a rugat lui Dumnezeu pentru ajutor.
Ca răspuns la rugăciunea sa a avut loc un eveniment miraculos. Un miel a apărut înaintea lui Petru, purtând un mesaj din cer. Încrezându-se în călăuzirea divină, Petru l-a urmărit pe miel până când au ajuns la o casă umilă. Acolo, o familie bună l-a primit pe Petru cu brațele deschise, oferindu-i adăpost și mâncare. Recunoscător pentru generozitatea lor, Petru a împărtășit învățăturile lui Isus familiei, aducându-le mângâiere și speranță.
După ce a petrecut timp cu familia, Peter și-a luat rămas bun de la ei și și-a continuat călătoria.
Legenda Scărilor Sfinte
Lângă Bazilica Sfântul Petru se află Scările Sfinte (Scala Sancta), despre care se spune că ar fi fost adusă de la Ierusalim și că ar fi fost treptele pe care Iisus a urcat înaintea lui Pilat în timpul procesului său. Credincioșii urcă aceste scări în genunchi în timp ce se roagă.
Legenda Crucii lui Constantin
Legenda Crucii lui Constantin este o poveste semnificativă în istoria creștină, în special în ceea ce privește convertirea împăratului roman Constantin la creștinism și transformarea ulterioară a peisajului religios al Imperiului Roman.
Conform legendei, în anul 312 d.Hr., înainte de bătălia de la Podul Milvian împotriva rivalului său Maxentius, se spune că împăratul Constantin a avut o viziune a unei cruci pe cer însoțită de cuvintele „In hoc signo vinces”, care se traduce prin „În acest semn, vei birui”.
Interpretând această viziune ca pe un semn divin, Constantin a ordonat soldaților săi să-și împodobească scuturile cu simbolul crucii creștine. Inspirat de viziunea și noua sa credință, Constantin a ieșit învingător în luptă, învingându-l pe Maxentius și solidificându-și poziția de singur conducător al Imperiului Roman de Apus.
În urma victoriei sale, Constantin a emis Edictul de la Milano în 313 d.Hr., acordând toleranță religioasă creștinilor din întregul imperiu și punând capăt efectiv persecuției cu care se confruntaseră timp de secole. Acest edict a marcat un punct de cotitură semnificativ în istoria creștinismului, permițând credinței să înflorească deschis și deschizând calea pentru eventuala ei stabilire ca religie de stat a Imperiului Roman.
Legenda Crucii lui Constantin este adesea asociată cu povestea Sfintei Cruci, despre care se crede că este crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Potrivit tradiției, mama lui Constantin, Sfânta Elena, a plecat într-un pelerinaj la Ierusalim în căutarea Sfintei Cruci. După ce a săpat lângă Calvar, Helena a descoperit trei cruci, dintre care una a fost identificată drept Sfânta Cruce pe baza puterilor sale miraculoase de vindecare.
Se spune că această relicvă a devenit una dintre cele mai venerate și sacre relicve din lumea creștină, iar Constantin și Elena au donat această relicvă Bazilicii Sf. Petru. Prezența unei astfel de relicve a adăugat semnificației și sfințeniei Bazilicii Sf. Petru, solidificându-i statutul de unul dintre cele mai sfinte locuri din creștinism. Dacă există sau nu o parte din Sfânta Cruce în Bazilica Sfântul Petru, nu este clar.
Piatra pe care a stat Sfântul Petru
Potrivit tradiției creștine, Sfântul Petru, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus Hristos și considerat primul papă de către catolici, a fost martirizat la Roma în timpul împăratului Nero, în secolul I d.Hr. Locul martiriului și înmormântării sale a devenit un loc de venerare pentru primii creștini. De-a lungul timpului, peste mormântul lui a fost construit un mic altar, care în cele din urmă a evoluat în Bazilica originală Sf. Petru.
Tradiția despre piatra pe care s-a sprijinit Sfântul Petru este legată de o credință străveche că Petru a fost răstignit cu susul în jos la cererea lui, întrucât se considera nevrednic de a fi răstignit la fel ca Iisus. Legenda spune că la locul execuției, sub capul lui, a crescut din pământ o piatră care i-a permis Sfântului Petru să privească cerul, locul unde știa că se duce după moarte.
Statuile care vorbesc
Potrivit legendei, statuile Sf. Petru și Sf. Pavel, situate în piața din fața Bazilicii Sf. Petru, se credea că au puterea de a vorbi în mod miraculos. Se spunea că dacă cineva șoptește un secret la urechea unei statui, cealaltă statuie ar primi cumva mesajul și va răspunde. Această legendă a apărut probabil ca o formă de folclor urban.
O altă versiune a legendei spune că în noaptea după ce au fost puse pe soclu statuile au început să vorbească între ele.
Statuile în sine sunt opere de artă impresionante, iar prezența lor în fața Bazilicii Sf. Petru se adaugă la grandoarea și ambianța spirituală a pieței. Deși statuile nu vorbesc, au fost martorii la nenumărate evenimente istorice.
Legenda “Umbrei Sfântului Petru”
Se crede că în anumite momente ale zilei și anului, în Bazilica Sf. Petru se formează o lumină specială, proiectând o „umbră” a Sfântului Petru pe una dintre coloanele din interior.
Fenomenul este cunoscut sub numele de „Aureola lui Cavallini”, care creează o iluzie asemănătoare cu silueta Sf. Petru pe una dintre coloane. Această apariție este atribuită designului particular al bazilicii și modului în care lumina interacționează cu arhitectura și în special cu un mozaic al artistului Pietro Cavallini.
Efectul se produce atunci când lumina soarelui intră în bazilică printr-o fereastră de deasupra ușii, aliniindu-se perfect cu o fereastră circulară (ocul) de pe dom. Lumina trece apoi prin ocul și aruncă o umbră pe mozaic. Mozaicul îl înfățișează pe Hristos dând cheile raiului Sfântului Petru, simbolizând rolul său de prim papă și păstrător al cheilor împărăției cerurilor. Modul în care lumina cade pe acest mozaic creează un efect de aureolă în jurul capului Sfântului Petru, sporind iluzia.
Acest fenomen nu este doar o mărturie a minunii arhitecturale și artistice a Bazilicii Sf. Petru, ci se adaugă și la experiența spirituală pentru vizitatorii care sunt martori, consolidând legătura dintre structura fizică a bazilicii și semnificația sa religioasă.
Legenda Clopotului lui Michelangelo
Legenda clopotului lui Michelangelo este o poveste fascinantă care împletește istoria, arta și mitul. În timp ce Michelangelo Buonarroti este cunoscut în primul rând ca unul dintre cei mai mari artiști ai Renașterii italiene, în special pentru sculpturile sale precum David și lucrările de pe tavanul Capelei Sixtine, legenda asta vorbește și de un alt tip de capodopera.
Potrivit legendei, oficialii orașului l-au însărcinat să proiecteze un clopot. Michelangelo a refuzat oferta, susținând că el a fost în primul rând un sculptor, nu un arhitect sau inginer.
Oficialii orașului au insistat, forțându-l cumva să facă clopotul. Ei credeau că geniul său creator va scoate un clopot diferit de oricare altul. După multă convingere, Michelangelo a acceptat în cele din urmă să preia proiectul, cu o condiție: să-l facă în felul lui, cu deplină libertate.
Michelangelo a lucrat neobosit la design, inspirându-se din înțelegerea sa profundă a proporției și a esteticii. El și-a imaginat un clopot care nu numai că va servi scopului său practic, dar ar fi un simbol al frumuseții și armoniei.
Legenda spune că atunci când Michelangelo a terminat clopotul, acesta a fost într-adevăr o capodopera unică. Designul său a fost elegant și armonios, reflectând viziunea sa artistică de neegalat. Se spunea că acel clopot scotea cel mai melodios sunet auzit vreodată, rezonând în tot orașul și nu numai.
Cu toate acestea, legenda ia o întorsătură misterioasă. Unele versiuni sugerează că Michelangelo a sabotat în mod deliberat construcția clopotului adăugând un defect care l-ar fi împiedicat să sune vreodată. Alții susțin că a adăugat un mecanism secret pe care numai el știa să-l activeze.
Clopotul turnului nu s-a auzit niciodată sunând. Unii cred că Michelangelo, în aroganța sa artistică, nu a vrut ca creația sa să fie umbrită de sunetul pe care îl producea. Alții speculează că a vrut pur și simplu să se răzbune pe cei care l-au forțat să facă acest clopot.
Se spune că acest clopot nu a sunat nicioadată și așa va rămâne până la sfârșitul lumii.
Piatra cu lacrimile Sfântului Petru
Există o tradiție care spune că Sfântul Petru a plâns amar după ce a fost respins de Isus înainte de crucificarea acestuia. Acesta ar fi lăcrimat pe o piatră, iar acea piatră ar fi fost adăugată mai târziu în structura bazilicii. Se crede că piatra conține încă lacrimile ale Sfântului Petru.
Leul din marmură
În curtea din fața bazilicii, se află o statuie în marmură a unui leu. Se spune că leul era un gardian al templelor antice și că protejează bazilica. Există o tradiție că, dacă te așezi pe spatele leului și îți pui o dorință, aceasta se va îndeplini.
Coloanele lui Bernini
Celebra Piazza San Pietro (Piața Sf. Petru) din fața bazilicii este decorată cu coloane masive realizate de artistul Gian Lorenzo Bernini. Se spune că în trecut aceste coloane erau folosite pentru a dezvălui cadavrele celor condamnați la moarte sau pentru a le supune torturii în timpul proceselor.
Razele lui Michelangelo
În ziua de 21 decembrie, în timpul solstițiului de iarnă, un fascicul de lumină naturală pătrunde prin oculul cupolei și luminează imaginea Sfântului Petru de pe altar. Acest eveniment este numit “Razele lui Michelangelo” și este o experiență specială pentru vizitatorii care se află în bazilică în această zi.
Legenda Sfântului Graal
Legenda Sfântului Graal este o poveste medievală complexă și misterioasă care a captivat imaginația oamenilor de secole. Sfântul Graal este adesea descris ca o cupă folosită de Isus Hristos la Cina cea de Taină. Unele povești sugerează că Graalul posedă puteri miraculoase, oferind viață veșnică, înțelepciune sau chiar capacitatea de a vindeca toate rănile.
Potrivit unor versiuni ale legendei, în primele secole ale creștinismului, Sfântul Graal a ajuns în posesia Bisericii din Roma, în special a Vaticanului. Se spune că Graalul a fost păzit de cele mai înalte eșaloane ale Bisericii, ținut ascuns de ochii lumii pentru a-i proteja sfințenia și puterea.
Legenda sugerează că Sfântul Graal și-a găsit drumul spre Roma și a fost protejat în Vatican, posibil ascuns în adâncurile Bazilicii Sfântu Petru. În contextul legendei, Bazilica Sfântul Petru devine nu doar un lăcaș de cult, ci și un lăcaș al secretelor divine.
