Legendele Mănăstirii Mihai Vodă

Mănăstirea a fost un important centru religios și cultural în București. De asemenea, a fost reședință regală, un spital militar, o școală de medicină și Arhivele Statului.

Mănăstirea este un exemplu tipic de artă brâncovenesc, care îmbină elemente ale Renașterii italiene cu tradițiile locale.

Se spune că Mihai Viteazul, înainte de a deveni domnitor al Țării Românești, a avut un vis în care i s-a arătat Maica Domnului cerându-i să ridice o mănăstire pe un deal din București. Considerând visul un semn divin, Mihai a decis să ridice acolo mănăstirea, începând construcția în 1591.

Potrivit unei alte legende, Mihai Viteazul, fiul nelegitim al fostului Domn al Țării Românești, Pătrașcu cel Bun, a fost prins din ordinul lui Alexandru-Vodă cel Rău (domnul Țării Românești din 1592-1593) deoarece se credea că a complotat pentru a urca pe tron. Programat pentru executare prin decapitare, a fost dus în Piața Sf. Anton. În drum spre piață, au trecut pe lângă Biserica Albă Postăvari, la poalele Dealului Spire de pe malul drept al Dâmboviței. Mihai le-a cerut gardienilor voie să se oprească și să se roage la icoana Sfântului Nicolae. Pe lângă icoana sfântului, el a jurat că va ridica o mănăstire pe dealul din apropiere dacă va supraviețui acestei grele încercări. Iar când au ajuns la locul execuției, s-a spus că călăul, intimidat de vederea lui Mihai, un om falnic și impunător, a scăpat securea și a fugit. În fața acestei situații și a presiunii privitorilor, Mihai a fost eliberat.

Potrivit unei legende, o rețea de tuneluri secrete sub mânăstire lega mănăstirea de alte puncte strategice din București, printre care Curtea Domnească și alte mănăstiri. Se spune că domnitorii și boierii au folosit aceste tuneluri pentru a se ascunde sau pentru a scăpa în timpul invaziilor otomane și a altor conflicte.

În mănăstire, există o icoană a Maicii Domnului despre care se crede că este făcătoare de minuni. O legendă spune că oamenii s-au rugat la această icoană în timpul unei epidemii și mulți s-au vindecat. De atunci, icoana este considerată ocrotitorul mănăstirii și al celor care se roagă la ea cu credință.

Aceasta nu este o legendă, ci un lucru real, dar în ochii unora, mutarea unei clădiri întregi într-un loc diferit de cel al construcției poate părea ceva fantastic. În timpul comunismului, în România, procesul de transmutare a clădirilor se făcea pentru a le salva de la demolare. În perioada comunistă, multe clădiri de cult au fost demolate pentru a face loc unor noi construcții. Se spune că, în cazul Mănăstirii Mihai Vodă, rugăciunile credincioșilor și intervenția unor oameni influenți au salvat biserica de la demolare, iar în cele din urmă a fost mutată la locul actual în anul 1985. Această acțiune a fost percepută de mulți ca o miracol.