Descoperă legendele extraordinare ale Cetății Neamțului

• Informații turistice
• Hartă
• Cetatea Neamț și sistemul de fortificații din Moldova
• Legendele Cetății Neamțului
• Fântâna din centrul cetății
• Tunelurile din munte
• Mama lui Ștefan ce Mare

Informații turistice

Hartă

Cetatea Neamț și sistemul de fortificații din Moldova

Cetatea Neamțului făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman.

Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.

În cetate se pătrundea pe o poartă (“Poarta Mușatină”) aflată pe la mijlocul zidului nordic.

Accesul la cetate se face doar printr-un pod arcuit susținut pe stâlpi de piatră. Cetatea a fost renovată recent.

Așezată aproape de vârful cel mai înalt al Culmii Pleșului, cetatea face parte din categoria monumentelor medievale de valoare excepțională din România. Poziția strategică de care a beneficiat și prezența în evenimentele marcante pe care le-a cunoscut aceasta parte a țării demonstrează faptul că Cetatea Neamțului a fost una dintre cele mai bine întărite cetăți pe care le-a avut statul medieval moldovenesc.

Cetatea Neamț este construită din piatră de râu (folosită atât la construcție, cât și ca umplutură a zidurilor), din piatră de carieră (folosită la arcade, pervazuri, piloni și contraforți) și rocă de gresie verzuie. Între cetate și restul platoului se află un șanț de apărare (pe latura de nord).

Legendele Cetății Neamțului

Fântâna din centrul cetății

Legenda spune ca fântâna a fost săpată de prizonierii turcii. Ștefan cel Mare le-a spus că dacă vor săpa și vor găsi apă le va cruța viață și îi va elibera. Prizonierii otomani au săpat și au găsit apa râului Ozana. Astfel ei au fost eliberați.

Tunelurile din munte

Legenda spune că din fântâna din curtea cetății există tuneluri care ies la poalele muntelui, în stațiunea Oglinzi. Acestea erau folosite de cei din cetate în cazul în care cetatea era cucerită.

Mama lui Ștefan ce Mare

Momentul sosirii lui Ștefan cel Mare la cetate după Bătălia de la Valea Alba (1476) este prezentat de poetul Dimitrie Bolintineanu în poemul “Muma lui Ștefan cel Mare” (1857). Poezia începe cu versurile urmatoare: într-o noapte domnitorul bate la poarta cetății, cerând sa fie primit înăuntru pentru că este ranit și urmărit de turcii care i-au zdrobit oastea. Mama domnitorului, aflată în cetate, refuză să-i deschida spunându-i urmatoarele:

” Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n vale un râu mititel,
Plânge și suspină tânăra domniță,
Dulce și suavă ca o garofiță;” (Muma lui Stefan cel Mare – Dimitrie Bolintineanu)

Într-o noapte domnitorul bate la poarta cetății, cerând să fie primit înăuntru pentru că este rănit și urmărit de turcii care i-au zdrobit oastea. Mama domnitorului, aflată în cetate, refuză să-i deschidă spunându-i străinului următoarele:

“- Ce spui, tu, străine? Ștefan e departe!
Brațul său prin taberi mii de morți împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieții mele și să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu ești Ștefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruință
Nu poți ca să intri far-a mea voință.
Du-te la oștire! Pentru țara mori!
Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!” (Muma lui Stefan cel Mare – Dimitrie Bolintineanu)

Toate aceste legende contribuie la sporirea misterului ce înconjoară Cetatea Neamțului.