O bijuterie blestemată, o bucată de pânză, un mecanism complex și misterios, un obiect magic? Peste tot în lume, arheologii au descoperit relicve misterioase. Acum expuse în muzee, temple și biserici, milioane de oameni parcurg distanțe mari doar pentru a fi în prezența lor. Ce anume atrage oamenii la aceste obiecte antice? Ar putea fi găsit adevărul despre originile omenirii într-o țesătură, într-o bijuterie sau într-un mecanism complex? Ar putea aceste relicve misterioase să ne ofere cu adevărat capacitatea de a accesa puterea divină sau de pătrunde într-o altă lume?
Giulgiu din Torino
Unde: Capela Regală, Catedrala „Sfântul Ioan Botezatorul” din Torino, Italia
Este o pânză lungă care poartă imaginea negativă a unui bărbat care prezintă semne de răni care pot fi asociate cu crucificarea.
Unii susțin că imaginea îl infățișează pe Iisus și țesătura este giulgiul de înmormantare în care a fost înfășurat dupa răstignire.
Giulgiul este înfășurat în mătase roșie și este ținut într-un cufăr de argint din Capela Regală din Catedrala Sf. Ioan Botezătorul din Torino, Italia din 1578.
Biserica Catolică nu a aprobat și nu a respins în mod oficial giulgiul.
În 1898, fotograful italian amator Secondo Pia a făcut prima fotografie. Negativele au dezvăluit apariția unei imagini pozitive, ceea ce înseamnă faptul că giulgiul în sine este un fel de negativ. Nu a fost încă identificată metoda prin care s-a putut obține o astfel de imagine.
În 2009, Lillian Schwartz a lansat teoria conform căreia Leonardo da Vinci a falsificat intenționat Giulgiul din Torino pentru a-și bate joc de creștini și de ceea ce el considera a fi credințele lor prostești. Dacă acest lucru este adevarat, se pare ca ar fi folosit tehnici fotografice timpurii și o sculptură a propriului său chip pentru a produce imaginea-negativ.
Giulgiul din Torino este una dintre cele mai misterioase descoperiri arheologice din lume.
Dodecaedru Roman
Unde:
- Parcul Arheologic Roman Saalburg, Homburg, Saarland, Germania
- Muzeul Gallo-Roman, Tongeren, Belgia
- Muzeul LVR-Landes Bonn, Bonn, Germania
Un dodecaedru roman sau dodecaedru galo-roman este un mic obiect gol realizat din aliaj de cupru care a fost turnat într-o formă dodecaedrica: douăsprezece fețe plate pentagonale, fiecare față având o gaură circulară cu diametru diferit în mijloc, forma fiind goală în centru.
În 1739 a fost descoperit primul „dodecaedru”, în Marea Britanie.
De atunci, 116 dintre aceste obiecte au fost găsite în alte locatii din nordul Europei, care au fost cândva parte din Imperiul Roman (Marea Britanie, Belgia, Germania, Franța, Luxemburg, Olanda, Austria, Elveția și Ungaria)
Cercetătorii nu știu originea și funcția acestor obiecte misterioase. În timp ce unii teoretizează că dodecaedrul a fost folosit ca arma, alții cred ca ar fi putut fi o jucărie pentru copil sau un instrument folosit pentru a calcula distanța. Alte teorii susțin că ar fi indicatoare pentru calibrarea conductelor de apă, un dispozitiv de măsurare a monedelor pentru detectarea contrafacerilor sau suport pentru lumânare.
O ipoteză populară în zilele noastre este ca scopul dodecaedrelor a fost tricotarea de mănuși.
Ceea ce face acest lucru și mai misterios este faptul că istoricii nu au găsit nicio documentație scrisă care să menționeze dodecaedrele.
O altă descoperire adâncește misterul acestor obiecte. Benno Artmann a descoperit un icosaedru roman (un poliedru cu 20 de fețe), clasificat greșit ca dodecaedru.
Obiectul din Aiud
Unde: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, România
În 1974, in Romania, la est de Aiud, un grup de muncitori, de pe malul râului Murea, au descoperit trei obiecte îngropate într-un șanș de nisip adânc de 10 metri. Două dintre obiecte s-au dovedit a fi oase de mastodonți. Acestea datează din perioadele Miocen și Pleistocen.
Al treilea obiect, Talpa de aluminiu din Aiud, cunoscut și sub numele de Obiectul lui Aiud sau Călcâiul din Aiud, este un misterios bloc de metal în formă de talpă similar cu capul unui ciocan. Unii specialiști susțin că obiectul ar putea avea o vechime de 20 000 sau 100 000 de ani, deoarece a fost găsit într-un strat cu oase de mastodont.
Alți cercetatori presupun că această bucată de metal a facut parte dintr-un obiect zburător extraterestru.
Există o explicație mult mai rațională. În anul 2000, istoricul clujean Mihai Wittenberger a făcut poze obiectului și l-a trimis către toate firmele producătoare de avioane. Cercetările au arătat că poate fi vorba de o bucată din trenul de aterizare al unui avion rusesc.
Ametistul blestemat
Unde: Seif, Muzeul de Istorie Naturală, Londra, Anglia
Cunoscut sub numele de „Ametistul blestemat” sau „Safirul purpuriu din Delhi”, a fost furat din Templul Indrei. Se crede că piatra este blestemată și aduce ghinion proprietarului ei.
Ametistul este montat pe un inel sub forma unui șarpe, decorat cu semne misterioase alchimice și astrologice.
În ianuarie 1944 a fost donată Muzeului de Istorie Naturală din Londra de fiica unui bărbat pe nume Edward Heron-Allen.
Mecanismul de la Antikythera
Unde: Muzeul Național de Arheologie, Atena, Grecia
Mecanismul de la Antikythera este un mecanism vechi, grecesc, complex de ceasornice, compus din cel puțin 30 de rotițe de bronz cu ochiuri și a fost, probabil, folosit pentru a urmări poziția soarelui, lunii și a planetelor.
Mecanismul de la Antikythera este considerat cel mai vechi calculator. Mecanismul este similar ceasurilor mecanice astronomice construite în Europa începand cu secolul XIV.
Artefactul a fost recuperat din mare în 1901.
Obiectul a fost datat între 205 î.Hr. și 60 î.Hr.
Mecanismul îl puteți vedea la Muzeul Național de Arheologie din Atena. Veți putea vedea cum funcționa acest mecanism în antichitate deoarece langă el sunt diferite reconstituiri. Alte reconstituiri le puteți vedea la American Computer and Robotics Museum din Bozeman, Montana, Computer History Museum din Mountain View, California, Children’s Museum of Manhattan din New York, Astronomy and physics exhibition at the Orangerie (Cabinet of Astronomy and Physics) din Kassel, Germania și la Musée des Arts et Métiers în Paris.
By
